Femeia de la fereastră

„Nu e paranoia dacă se întâmplă cu adevărat.”

• Anul apariției: 2018
• Autor: A.J.Finn
• Editura: Litera
• Număr de pagini: 541
• Raiting: 4,5⭐/5

Femeia de la fereastră este una dintre acele cărți rare pe care cu adevărat nu le poți lăsa din mână. Scriitura este fluidă și adesea remarcabilă. Felul în care Finn își plasează povestea originală pe un fundal de film noir încântă și dă fiori în același timp.

-Stephen King

„Femeia de la fereastră ” a fost prima mea lectură din acest an, o lectură care mi-a deschis în așa fel apetitul pentru citit încât am știut că dacă anul ăsta o să dau tot peste astfel de cărți bune o să fie un an productiv. Fiind o novice în zona asta de thriller am început cartea mai șovăielnic, nu știam la ce să mă aștept, nu știam dacă tipul ăsta de lectură o să mi se potrivească sau dacă tema cărții o să stârnească un oarece interes care să mă facă să-i „devorez” conținutul. Primele capitole au fost mai în ceață, a trebuit să mă acomodez cu limbajul, nu prea înțelegeam eu ce se întâmplă pe acolo, dar misterul ăsta are a învăluit cartea m-a făcut să vreau să citesc mai mult și mai mult, să dau pagină după pagină cu gândul că o să mai citesc doar un capitol, poate două și tot așa până m-am trezit că am terminat cartea.

Pe măsură ce citeam îmi formam în cap tot felul de scenarii, așteptam cu sufletul la gură de fiecare dată când întorceam o filă, fiecare paragraf era la fel de palpitant, nu știam la ce să mă aștept, tot ce presupuneam pe moment era dat peste cap două sau trei pagini mai târziu.

Replicile inteligente și afirmațiile care îți dădeau de gândit se ciocneau de mine la tot pasul, vă las un mic exemplu ca să vă captez puțin interesul „Definiția nebuniei…este să faci același lucru în mod repetat și să aștepți un rezutat diferit.” Acesta e una dintre citatele mele favorite, din multele pe care le poți găsi în această carte senzațională.

Cam asta e ceea ce am avut de spus despre această cartea care merită să fie citită de oricine, indiferent dacă ești un pasionat de thrillere sau nu. O să închei cu impresia scriitoarei Joanna Cannon, care surprinde foarte frumos exact ce am trăit și eu cu această carte.

Uimitor. Ce thriller elegant și frumos scris. Mi-a plăcut la nebunie dr.Fox, iar răsturnările de situație sunt extrem de rafinate. E rar să găsești o poveste atât de convingătoare, și totuși spusă cu atâta grație. E un clișeu să spun asta, dar pur și simplu m-am plimbat în jurul casei/ am răspuns la ușă / am mâncat cu cartea în mână.

Biblioteca de la miezul nopții

Editura:Nemira

Anul apariției:2020

Autor:Matt Haig

Raiting:5⭐/5

În anul 2021 m-am hotărât să mă apuc mai serios de blog, să scriu mai des și să ofer cititorilor mei o privire cât mai detaliată asupra trăirilor mele legate de cartea despre care vorbesc. Și ce carte mai bună pentru începutul acestui an, care sper eu să fie unul mai productiv, decât „Biblioteca de la miezul nopții”, o carte care m-a impresionat profund, am rămas fără cuvinte când am terminat-o, dacă mă urmăriți pe instagram sigur știți reacțiile mele.

Am descoperit minunăția asta pe bookstagram, ca pe majoritatea cărților citite de mine în ultimul timp. Nu am stat să caut prea multe despre ea pentru că era recomandată de o persoană pe care o admir și care mă inspiră. Așa că, cu prima ocazie am pus mâna pe ea și oh vai, nu regret de loc.

Cartea m-a atras de la primele pagini(am fost atât de prinsă în poveste încât am uitat să mai pun post it-uri😅). E o carte care se citește foarte repede, o carte a cărui final arzi de nerăbdare să îl afli, o carte pe care nu trebuie să o ratezi.

Pe la sfârșit eram așa de nerăbdătoare să aflu dacă totul o să decurgă așa cum m-am gândit încât am citit pe diagonală ultimele pagini și am revenit apoi la ele. Eram mult prea curioasă 😅

E o carte care v-a rămâne probabil mereu printre favoritele mele, o carte la care probabil o să revin în viitor pentru că simt că încă mai are niște substraturi pe care nu am putut să le înțeleg pe deplin. Îmi amintesc cum mi se făcea pielea de găină și mi se ridica părul pe ceafă în numite momente, eram așa de prinsă în carte încât simțeam ceea ce citeam. M-am bucurat de fiecare pagină citită, am ajuns să țin degetele încrucișate de fiecare dată când Nora „încerca” o viață, poate poate asta o să fie cea bună. Deși am prevăzut deznodământul, nu a contat deloc, am citit cartea cu aceeași pasiunea, am devorat fiecare paragraf și fiecare replică care îți dădea de gândit.

Unul din citatele mele preferate este următorul „Dacă urmărești să devii ceva ce nu ești, vei da greș întotdeauna. Fii tu însuți…”

În timp ce scriu acest articol mă gândesc să mai frunzăresc zilele astea cartea, ca să mai subliniez și alte citate memorabile și să le împărtășesc cu voi. La cât mai multe cărți de 5 steluțe anul acesta dragilor!

Vraja spinilor

Care e sensul vieții dacă nu mai crezi în nimic?

• Autor: Margaret Rogerson
• Anul: apariției 2019
• Număr de pagini: 483
• Editura: Storia Books

Câte ceva despre autor…

„Margaret Rogerson este autoarea romanului An Enchantment of Ravens, bestsseller New York Times. Are o licență în antropologie culturală la Miami Unisersity. Atunci când nu citește sau scrie, îi place să deseneze, să se joace pe calculator, să facă budincă și să se uite la documentare mai mult decât este social acceptabil(potrivit unora).” De această dată am ales să sciu aici lucruruile care apar despre autoare pe coperta cărții, deoarece este printre puținele descrieri care îmi plac.

Rezumatul cărții

Așa cum v-am obișnuit o să vă las și un mic rezumat al cărții, desigur nepresărat cu spoilere care să vă taie din plăcerea lecturii.

Protagonista e o tânără puternică pe nume Elizabeth(personajul mi se pare conturat supeeeerb) care e așa puțin mai neconformistă. În aventurile de care are parte este însoțită de Nathaniel, un vrăjitor foarte, ăăă, un vrăjitor(îmi place așa de mult de el că nici nu știu cum să îl descriu). Cred că principala tăsătură de caracter a lui este umorul, am râs cu lacrimi la multe scene, desigur nici Elizabeth nu se lasă mai prejos și replicile dintre ei sunt uhh, pur și simplu geniale. O să vă las și câteva exemple care o să vă convingă să acordați o șansă acestei cărții, și pentru că îmi place mie să mai citesc odată toate replicile marcate :)).

”-Ai folosit o incantație demonică ca să îmi împachetezi ciorapii!

Nathaniel a ridicat o sprânceană:

-Ai dreptate, nu sună a ceva ce ar face un adevărat vrăjitor malefic. Data viitoare nu o să îi împachetez.”

”-Nu-ți face griji, a zis Nathaniel. De câțiva ani muncesc din greu să îmi distrug reputația. Poate că după asta familiile prestigioase și influente vor înceta să-și mai arunce fiicele nemăritate peste gardul grădinii mele.”

Vă mai las un singur citat, poate preferatul meu din toată cartea

”-Bineînțeles că îmi place! Sunt cărți aici.”

Chiar nu știu ce aș putea spune mai mult, decât că această carte e cea mai bună carte citită de mine de mult mult timp. Efectiv o ador, e genială. Îmi place tot la ea. De la umor, la momentele tensionate până la cele mai mici detalii. Cartea asta primește de la mine toate steluțele din lume.

Dacă sunteți fani fantasy nu ratați cartea asta. Cât am scris recenzia asta am fost toată numai un zâmbet, m-am bucurat tare tare mult să îmi reamintesc de toate momentele faine din carte!!!!

Pentru mai multe lucrurii despre cărți și impresi, vă aștept pe pagina mea de bookstagram!!! O puteți accesa dând click pe pictograma de mai jos.

• Instagram

Tiamel. Legenda ultimului Craniu de Cristal

Adevărata bogăție e ascunsă în sufletul fiecăruia dintre noi.

• Autor: Adrian Hulber
• Anul apariției: 2020
• Număr pagini: 442

„Bim-bam-buum” este modul ideal în care pot începe această recenzie. M-a amuzat această replică, dacă îi pot spune așa, chiar de prima oară când am citit-o, și „bumbăceala” pe care a primit-o Gedo după aceea a fost tare caraghioasă.

Publicul țintă al acestei cărții îl reprezintă adolescenții, care sigur vor fi intrigați de personalitatea năbădăioasei Ti.

Au fost și multe citate care mi-au plăcut în mod deosebit, cum e și cel de sub imagine sau ca și cele care urmează „Alegem să iubim nu alegem să încetăm a iubii„, „Disperarea îi face pe oameni curajoși„.

Dar să trecem direct la ce vroiam să vă spun defapt. Am citit cartea asta relativ repede, cu toate că, cartea în sine este destul de complexă. Modul de scriere te ajută să treci prin pagini fără să îți dai seama fiind captivat de aventurile de care au parte Ti și ai săi tovarăși. Sinceră să fiu, la început eram puțin confuză, nu pre înțelegeam de ce Ti și-a pierdut memoria sau ce e cu „sora ei” din oglindă. Treptat lucrurile s-au lămurit și am ajuns să îndrăgesc personajele și să stau cu sufletul la gură ori de câte ori treceau printr-o încurcătură(între noi fie vorba, asta se întâmpla fosrte des).

Să vorbim puțin și despre lumea în care are loc toată acțiunea. În mare parte totul se petrece pe planeta Parnas, locul de baștină al străbunilor. Pe această planetă își face apariția și Ti, dar neamintindu-și nimic din viața ei de dinainte. Toate bune și frumoase până ce un simplu negustor din Radas intră în posesia celui de-al 13-lea craniu de cristal. Lucrurile încep să se precipite și de aici începe aventura lui Ti, însoțită desigur de prietenii ei Gedo(muzicantul din Cardas), Daya(regina făpturilor-păsări) și Ramael(o prietenă de nădejde).

Misiunea lor e una grea, dușmanii sunt ca frunza și iarba, pericolele pândesc de la orice colț. Vor reuși oare să ducă misiunea la bun sfârșit și astfel să salveze Pământul de la prăpăd? Toate aceste lucruri le vei afla doar cititnd cartea, și sigur vei ajunge să te întrebi ce se mai poate întâmpla în volumul doi.

Seria „Jocurile foamei”

„Fie sorții întotdeauna de partea voastră!”

• Autor: Suzanne Collins
• Editura: Nemira
• Anul apariției: 2008-2010
• Media numărului de pagini: 319

Câte ceva despre autor…

Suzanne Collins s-a născut pe data de 10 august 1962, în SUA. Aceasta a studiat la New York University. Romanul de debut al scriitoarei a fost „Gregor the Overlander„, în anul 2003, această carte intrând foarte repede în atenția publicului, câștigând numeroase premii atât în SUA cât și în Marea Britanie. Seria „Jocurile foamei” a apărut între anii 2008-2010, și este cea mai seminificativă creație a autoarei.

rezumatul cărților

Cred că ar fi potrivit să încep cu faptul că seria a fost pe gustul meu, fiind una de genul fantasy, mi-au plăcut mult personajele, modul în care erau descrise împrejurările, caracterul protagonistei ș.a.m.d.

Primul volum

În prima carte ne este descris Panemul(țara în care se desfășoară acțiunea), modul de organizare a acestuia, scurt istoric și desigur ce a dus la începerea acestor „jocuri ale foamei”. După cum îi spune și numele, acest joc avea în mare parte legătură cu mâncarea(cei care duceau lipsă se înscriau de mai multe ori, crescând posibilitatea să fie selectați) și desigur în timpul jocului, dacă nu erai suficient de viclean, deștept sau curajos puteai și să mori de foame :)) În acest prim volum ni se mai descrie și desfășurarea unui joc, având-o în prim-plan pe protagonista întregii serii, Katniss. Mai departe vă las pe voi să descoperiți.

Volumul doi

Acesta a fost de departe favoritul meu, nu mă așteptam la nimic, din tot ce se petrece. Am stat cu sufletul la gură după replici de genul „…Pe urmă mă dau brusc la o parte urmărind expresia de pe chipul creatorilot-de-joc…”(mda, dacă ați ști ce urmeză:)), uhhh) . Pe de altă parte, ochii mi-au fost umpluți de lacrimi la numerose scene. Cartea asta m-a trecut prin toate stările de mai multe ori, plângeam și râdeam în același timp. A fost probabil una dintre cele mai complexe cărții citite de mine.

Volumul Trei

O să încep cu sfârșitul. Ce vreau să spun în primul și în primul rând e faptul că sfărșitul cărții o să vă desființeze orice scenariu ați creat voi pentru viața personajelor, o să vă facă să plângeți sau doar eu mă implic trup și suflet când citesc o carte și mă atașez de personaje? Am sfârșit de atâtea ori cu inima bucățele (ofuleț…). Pentru cunoscători, finalul cărții zici că e scris de J.K.Rowling, atât vă spun și e suficient.

Dar cu toate aceste vise sfâșiate, merită să citiți seria, pentru că dacă nu te „lovește” puțin acolo unde doare ,parcă nu e cine știe ce, dacă nu îți dă, să nu zic toate, unele teorii și raționamente peste cap însemnă că a fost foarte previzibilă. Da, o să vă șocheze finalul. Da, o să vină să aruncați cu cărțle de pereți. Da, o să ziceți a mia oară că voi nu mai citiți. DAR, la sfărșit, o să vă bucurați că ați mai descoperit o lume, că ați mai găsit un personaj de iubit și unul de urât cu toată ființa voastră, că până la urmă ați mai învățat ceva, poate despre o prietenie, sau despre sacrificiu sau cine mai știe despre câte lucruri.

Fiecare culoare reprezintă sentimentul pe care l-am avut când citeam pasajul respectiv (ex. roz-simțeam iubirea trasmisă de personaje). V-am spus că am trecut prin multe.

Dacă vreți să aveți parte de poze cu cărți, mai multe gânduri de ale mele privitoare la lectură și să vedeți ce mai citesc, mă puteți urmării și pe paina mea de Instagram(denisareads20).

Sfârșitul și alte începuturi

• Autor: Veronica Roth
• Editura: Leda
• Anul apariției: 2019
• Numărul de pagini: 260

Câte ceva despre autor…

În urma scurtei mele documentări de pe wikipedia, am aflat câte ceva despre Veronica Roth, una dintre autoarele mele favorite. Aceasta s-a născut pe data de 19 august 1988, în statul New York. Primul ei roman a apărut în anul 2011, acesta fiind romanul de debut al seriei cu același nume, Divergent. Cartea „Sfârșitul și alte începuturi”, a avut debutul în anul 2019, aceasta fiind o colecție de șase „povești din viitor”.

Rezumatul cărții

Cartea este împărțită în 6 capitole mari, fiecare în parte fiind o poveste individuală (Inerție, Torcătoarele, Ascultătorii, Vim și Vigor, Blindații, Transformaționismul). Timpul acțiunii tuturor acestor povești se situează într-un viitor în care Pământul devine casa mai multor specii, de la movamorfi la lipitori care îți stăpânesc creierul și până la tot felul de invenții apărute în urma dezvoltării umanității. Cartea a fost destul de ok, dar m-am simțit ca și cum aș citi rezumatul unor cărții, care detaliate ar fi ieșit niște capodopre, sunt convinsă de asta. Nu o să detaliez fiecare povestire în parte, dând astfel posibilitatea celor care nu au citit cartea, dar citesc acest articol, să aibă parte de surprizele cu care ne obișnuiește Veronica. Vreau doar să mai menționez un top al povestirilor, în funcție de ce și cum mi-a plăcut:

1. Ascultătorii
2. Transformaționismul
3. Torcătoarele
4. Inerție
5. Blindații
6. Vim și Vigor

Dacă ar fi să menționez ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la carte, un lucru pe care pur și simplu l-am ADORAT, au fost ilustrațiile. Da, ați auzit bine( mă rog, ați citit bine), cartea e plină de ilustrații fantastice, incredibile, senzaționale :))

Acesta fiind doar un exemplu

Cam asta a fost prima mea recenzie, sper că ați citit-o cu drag. Vă aștept și pe pagina mea de bookstagram dacă aveți chef să vorbim despre o carte sau dacă vreți să urmăriți parcursul lecturilor mele.